Rodica Căpățână, Vinarte: Exportul de vinuri ar trebui să fie un stindard pentru România

Cum caracterizați evoluția vinului românesc din ultimele decenii?

Vinul românesc a evoluat extraordinar în ultimii 30-25 de ani de la privatizare și până în prezent, cu niște pași extraordinari de rapizi. În primul rând, culturile de viță de vie au fost reînnoite cu alte tipuri de clone, cu foarte multe tipuri de soiuri, în crame s-a investit enorm, ceea ce a dus la creșterea calității, la tot ce înseamnă produsul finit. Nu numai calitatea vinului a crescut enorm față de ce beam acum 30 de ani, ci și calitatea sticlei, a etichetei, a comunicării, tot ceea ce se întâmplă, toată această lume legată de o sticlă de vin s-a schimbat enorm. Erau niște timpuri foarte triste acum 25 de ani, când nu puteai să bei nicio sticlă de vin cumsecade în restaurant. Ele au dispărut, iar, acum, practic nu mai există niciun fel de vin geșit în piață, niciun fel de vin cu defecte, s-a făcut un salt uriaș. Din păcate, ne lipsește comunicarea intenă, dar și cea externă.

Pe ce piețe externe ar avea loc vinul românesc?

Pentru România ar fi loc pe toate piețele externe care sunt importatoare de vin, toate țările care nu sunt viticole și unde consumul de vin este mai cu seamă din import, cum este Marea Britanie, Germania, Țările de Jos. Și China este un mare consumator de vin, pentru că este mare ca și țară și de abia în ultimii ani au căpătat acest obicei să consume vin, Japonia este și ea o piață interesantă, Coreea, America, unde sunt toate vinurile de pe glob. Peste tot avem loc, trebuie doar să comunicăm acest lucru, este nevoie ca lumea să afle de noi că suntem o țară viticolă. Este un lucru pe care nu îl știe nimeni acum.

Care ar fi vinul care definește cel mai bine Vinarte?

Vinul de renume al Vinarte este fără niciun fel de îndoială Soare. A fost produs prima oară în 1999, atunci a fost prima recoltă și încă mai avem în vinotecă vinuri de la recoltele din 1999 și până acum, el a fost stindardul Vinarte dintotdeauna. Este obținut din Cabernet Sauvignon, care este regele soiurilor de struguri, de altfel cel mai important și cu cel mai mare potențial strugure negru. Alături de Soare Roșu, noi am mai făcut în ultimii ani un Blanc de Noir, un Soare Alb din aceeași struguri Cabernet Sauvignon, precum și un rose.

Gama Soare provine de la Bolovanu, unde 90% din suprafața plantată este cu Cabernet Sauvignon. Un alt brand important, istoric, este Prince Mircea, care era cunoscut consumatorului de cel puțin 20 de ani cu Prince Mircea Merlot, gamă pe care am extins-o cu Negru de Drăgășani, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, cu un cupaj alb, Cuvee D'Excellence Alb, Cuvee D'Excellence Rose. Acestea sunt gamele cele mai cunoscute. Sigur, alături de ele producem vinuri cu semnătura oenologului, cum este gama Unic, gama Magic, Sirena, dar și o serie de alte game pentru retail și restaurante .

Citeste si:

Vinarte extinde și modernizează Castel Bolovanu

Care sunt principalele canale de vânzare și ce s-a întâmplat în ultima perioadă?

Pentru noi, în pandemie, în mod special, au crescut vânzările, pentru că traversam o perioadă de creștere, era o perioadă în care ne ocupam de listări și era firesc ca ele să se majoreze. Retailul, în general, a crescut foare mult, pentru că HoReCa a fost închisă și atunci locul său a fost luat de retail. Acesta este un canal important, la fel și HoReCa, online-ul și exportul.

Cât de important ar trebui să fie exportul pentru o companie de vinuri?

Pentru orice producător de vinuri exportul este important și pentru România, în general, ar fi necesar să fie un stindard, ar trebui să fie extrem de important, pentru că el este cartea de vizită și prin intermediul lui te poți face tu cunoscut ca și țară cu toate lucrurile bune pe care le ai. Vinul poate dezvolta turismul, așa cum și turismul poate dezvolta vinul. Exportul de vinuri este important pentru cifra de afaceri, pentru cash-flow, este extrem de important pentru renume, pentru tot ceea ce are nevoie o cramă sau o țară la nivel macro.

Ar trebui să ne ocupăm de el în mod strategic și nu individual prin forțe foarte mici pe care le avem fiecare dintre noi. Ca și percepție, România este pe un loc codaș, noi nu existăm în mintea consumatorului.