România este deficitară la capitolul procesare, importând produse finite care s-ar putea realiza cu ușurință în țară, dacă fermierii ar fi interesați să integreze producția. Iar exemplele sunt numeroase, cum ar fi faptul că exportăm cereale și aducem din străinătate cocă congelată, ca să nu mai vorbim de ceea ce se întâmplă cu producția de tomate în anumite perioade când roșiile putrezesc la gunoi, în loc să fie transformate în pastă sau conserve.
Aurel Simion susține că de vină pentru această situație este faptul că fermierii preferă pur și simplu să vândă materiile prime, pentru că au profit ridicat, pe fondul unei cereri mari, fără să-și bată capul cu problemele care intervin pe lanțul de la procesare. Așa nici nu este greu de înțeles alegera lor.
„La procesare, dacă te închizi pe o rată de profit de 3,5-4,5% esti bun și reziști. De ce doar 4%? Pentru că am intrat într-un mediu concurențial și ne batem cu vecinul și cu neamțul, francezul etc. Pe când în cazul fermierilor, marfa se cere, nu există concurență sau este foarte mică față de ceea ce există în industria alimentară. Sunt niște întrebari la care ușor-ușor va trebui sa răspundem și să găsim chei”, spune Aurel Simion.